the.oneway„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea” (Matei 13:44)
Istoria ne vorbeşte de nenumărate şi nepreţuite comori găsite în diferite vestigii arheologice în decursul secolelor. Cred că la prima vedere putem înţelege această pildă lăsată de Isus Cristos gândindu-ne la aceste comori descoperite de arheologi. În pământ erau ascunse cele mai preţioase valori şi comori în cazul unui război.
Acest om din pildă, sapă un pământ care nu este proprietate personală. Fără să ştie, din întâmplare, în timpul lucrului, descoperă în acel ogor o comoară. Din punct de vedere juridic, el nu putea lua în posesie acea comoară, pentru că pământul nu era al său. Punând în balanţă valoarea comorii găsite cu toată averea lui care o avea, a ajuns la concluzia că e mult mai de preţ acea comoară decât tot ce avea el.
Ce mă impresionează la acest om este faptul că acea comoară îi aduce bucurie. El nu vinde tot de are bazat pe motivul comorii, ci datorită bucuriei pe care o are. Bucuria îl determină să vândă tot ce are şi să cumpere acea ţarină. Impresionant!
Cu ce mă poate ajuta pe mine această parabolă?
Ideea care stă în centrul ei nu este altceva decât că în momentul în care domnia lui Dumnezeu este peste inima şi viaţa mea, acest lucru include mântuirea. Nu este nimic mai preţios decât această comoară – mântuirea. Mântuirea nu este un element de afacere. Mântuirea nu se poate vinde sau cumpăra. Mântuirea este darul lui Dumnezeu pentru cei care îi înţeleg valoarea şi sensul.
Vă aduceţi aminte de întâlnirea întâmplătoare dintre Isus şi femeia samariteană (Ioan cap.4)? Şi ea, ca acest om din pilda noastră întâlneşte întâmplător comoara. Cei care pun valori pe lucrurile personale nu au cum vedea valoarea imensă a comorii cereşti – mântuirea şi viaţa veşnică. Femeia aceasta s-a întâlnit cu cea mai de preţ comoară din viaţa ei, iar această întâlnire a provocato să nu stea tăcută, ci a mers şi a chemat toată cetatea s-L vadă pe cel care „mi-a spus tot ce am făcut”, iar în cetatea aceea a fost apoi o mare trezire spirituală.
Biserica lui Cristos este o societate de contrast pentru lume. Niciodată valorile lumii nu se vor putea compara cu valorile promovate de Biblie. Cine vrea să aibă această comoară în viaţa şi inima lui, va trebui să pună pe loc secund orice alt element. Mântuirea aduce bucuria, pacea şi nădejdea unui viitor împreună cu Cristos. Sunt gata să „vând” tot ce am?
Pe femeia samariteană nu a interesat-o trecutul ei sau ce vor spune vecinii şi prietenii. Pentru ea comoară întâlnirii cu Mesia a fost mai de preţ decât viaţa şi prestigiul ei. Vă amintiţi de tinerii din Babilon? Pentru ei a contat mai mult prestigiul înaintea Dumnezeului celui viu, decât impresia lor înaintea împăratului vremii aceleia. Pe mine şi pe tine, ce ne interesează? Care sunt lucrurile de preţ din viaţa ta? Pe care dumnezeu al acestui veac vrei să îl impresionezi?
Nu uita: comoara mântuirii şi a vieţii veşnice cu Dumnezeu e cea mai valoroasă comoară care a existat vreodată. Valorile societăţii sunt efemere. Azi poţi fi cel mai tare din toată şcoala sau compania unde lucrezi, dar mâine? În felul lumii poate fii oricine, dar comoara mântuirii nu se vinde pe tarabe. Niciodată o comoară adevărată nu va fi găsită uşor.
Omul din pildă a înţeles valoarea împărăţiei lui Dumnezeu, femeia samariteană a înţeles cine este Mesia, tinerii din robie au ştiut că Dumnezeul lor viu nu îi lasă niciodată în momente grele. Toţi aceştia au avut siguranţa unei comori nepreţuite. Toţi au avut parte de aceeaşi comoară: mântuirea. Bucuria posesiunii acestei comori nu i-a putut influenţa în nici un fel. Dar tu?
Filed under: ganduri
