the.oneway
Subiectul acesta este unul de actualitate şi merită să vorbim despre el. Am citit într-o carte câteva lucruri foarte interesante care ne pot ajuta să găsim cel puţin o parte a răspunsului la întrebarea sau dilema: sunt îndrăgostit(ă)!!??!!
Am enumerat într-o secţiune aflată pe pagina principală a blogului, câteva feluri în care este manifestată dragostea. În cele ce urmează, hai să ne oprim la trei dintre ele. Ele apar cam în felul următor: iubeşti dacă…;iubeşti pentru că…; iubeşti, punct!
Iubeşti dacă…poartă hainele care îţi plac ţie, se ridică la nivelul aşteptărilor tale, te sună zilnic, îşi găseşte un job care să nu ştirbească din timpul acordat ei/lui, îi cumpără cadoul preferat, …şi lista poate continua. Cu alte cuvinte iubeşti dacă oferă ceva în schimb. Motivul pentru care iubesc are defapt un fundament egoist şi are ca scop de a câştiga ceva în schimb. Cu alte cuvinte, “dragostea dacă…” nu este altceva decât încercarea de a duce partenerul de nas. Atâta timp cât pretenţiile îmi sunt satisfăcute, totul este perfect, iar din clipa în care persoana de lângă mine are reţineri în satisfacerea aşteptărilor, dragostea este retrasă. Multe relaţii se destramă din cauza faptului că aşteptările au fost neîmplinite iar “dragostea dacă…” se transformă în dezamăgire.
Iubesc pentru că…e frumos (frumoasă), e bogat(ă), mă face să mă simt în siguranţă, mă bine dispune, mă simţeam singr(ă), ne place acelaşi gen de muzică, are o voce superbă, oricine şi-ar dori să fie cu el/ea…şi lista poate continua. Parcă este mai sigură dragostea de felul acesta. E de dorit ca cineva să te iubeasă pentru ceea ce eşti. Exista totuşi un risc: ce se întâmplă atunci când apare cineva mai frumos decât el/ea? Mai bogat(ă)? Mai distractiv(ă)? Dacă aceste lucruri sunt motivul dragostei mele pentru el sau ea, atunci uite că nu sunt cele mai bune, cu alte cuvinte acest fel de dragoste, iubesc pentru că…, este temporară şi insuficientă.
Iubesc, punct! Pe cât de puţin întâlnită, pe atât de frumoasă! Îi cunosc defectele, apucăturile, caracterul, şi totuşi iubesc. Aici nu există înşelăciune. Acest mod de iubire se distinge de “iubesc dacă…” pentru că nu cere satisfacerea anumitor condiţii înainte de a dărui. Se distinge de “iubesc pentru că…” prin faptul că nu este produsul vreunei calităţi atractive ale celuilalt. Farmecul este dăruirea. Primele două tipuri au ca scop câştigul personal.
Acum, pentru că am vorbit despre câteva lucruri legate de ce înseamnă dragostea, mă pot gândi dacă sunt îndrăgostit(ă) sau e doar o pasiune. Un scriitor pe nume Joyce Huggett a dat o definiţie foarte explicită pasiunii:
Pasiunea este preocupată, de obicei, în întregime “asupra sinelui”, nu asupra celorlalţi. Te îndrăgosteşti de cineva, te amăgeşti crezând că eşti îndrăgostit(ă) de această persoană, în jurul căreia gravitează acum toate visurile tale, te crezi în stare să renunţi la preocuparea ta pentru tine de dragul bunăstării acestei persoane. După care, într-o dimineaţă, te trezeşti şi descoperi că euforia s-a risipit peste noapte. Şi mai mult decât atât, descoperi că eşti prizonierul unor sentimente identice pentru o altă persoană.
Oare are Dumnezeu ceva de spus legat de acest subiect? Aruncând o privire în Biblie, care este Cuvântul lui Dumnezeu, sunt învăţat că dragostea reală se manifestă în mod vizibil atunci când fericirea, sănătatea şi creşterea spirituală a celelaltei persoane sunt la fel de importante ca pentru tine. “Iubeşte-ţi aproapele tău ca pe tine însuţi“, nici mai mult decât pe noi dar nici mai puţin. Exemplul suprem este dat de Dumnezeu, prin dragostea jertfitoare, dragostea agape: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat…”. Oare cât de mult m-a interesat de cealaltă persoană cu care sunt într-o relaţie? Oare contează înaintea lui Dumnezeu cum mă raportez eu la ea/el? Sau Dumnezeu nu se amestecă în aşa ceva…Greşit!
Tinereţea, seriozitatea cu care începem o relaţie, tratamentul pe care îl aplicam celor din jur, şi multe altele, sunt de o mare importanţă în faţa lui Dumnezeu. Când a de gând să discuţi cu un baiat, cu o fată, gândeşte-te la un singur verset:
Bucură-te tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată
Şi întreabă-te acum….Sunt îndrăgostit(ă)!!??!! Sau doar te joci…
f frumoase descrieri si f adevarate! multa binecuvantare!
multumesc Anca…la fel si voua
Mda… asa este…
Pot sa spun ca ceea ce ai scris de cele mai multe ori se concretizeaza faptic in viata reala. Totodata, cel mai trist este ca noi chiar nu putem sa ne dam seama tot timpul de cat de veritabile sunt sau nu sunt sentimentele noastre. Multi oameni nu fac diferenta intre “te iubesc” sau “iubesc felul in care ma faci sa ma simt”. Totusi, cel mai probabil, daca reusesti sa treci peste dezamagiri din partea unei persoane si sa fii alaturi de ea in momentele in care este cel mai greu de iubit, probabil chiar simti ceva real… Iar daca nu, probabil e vremea sa nu mai fim atat de egoisti, sa nu ne mai iubim atat de mult pe noi… si trairile noastre.. Pentru ca nimanui nu i-ar place ca o anumita persoana sa se joace cu sentimentele sale doar pt ca sa obtina anumite interese… Deci sa reflectam mai mult la ce simtitm, sa privim in Sus si sa asteptam vremea potrivita pentru fiecare lucru… si raspunsurile care vin doar de la EL ! 
Multumesc Ligia…putin esti incerta,folosind mult probabilitatea.ai amintit ceva despre dezamagiri,oare ce putem intelege din asta?dezamagiri profunde?peste care poate putem poate nu putem trece?care sunt acelea?sau nici o relatie nu e lipsita de asa ceva…poate ar trebui sa ne asteptam la asta
Foloseam probabilitatea, ca sa nu vorbesc la general.. pentru ca vezi tu… nu toti suntem la fel, si nu pot sa stiu in ce procent oamenii patesc ceea ce poate am patit eu sau alte persoane pe care le cunosc… Dar pot sa afirm cu certitudine ca dezamagiri… de la oameni vom avea mereu ! Unele le uitam… Altele nu.. ci pur si simplu ne obisnuim cu ideea. Oricum… Cred ca orice relatie intampina la un moment dat o circumstanta in care unul dintre cei doi rezulta a fi dezamagit. Si intr-un fel e normal. Si intr-un fel benefic, chiar daca e greu de crezut, pentru ca… De la momentul dezamagirii incolo.. incepem sa ne dam seama cu adevarat daca ceea ce simtim este iubire sau nu… Pentru ca Dragostea acopera totul si iarta totul… ( A nu se profita de asta ! aviz amatorilor )
Din ce a scris Ligia :
“Cred ca orice relatie intampina la un moment dat o circumstanta in care unul dintre cei doi rezulta a fi dezamagit”.
Asta nu e normal, ci e foarte normal, zic eu.
“De la momentul dezamagirii incolo.. incepem sa ne dam seama cu adevarat daca ceea ce simtim este iubire sau nu… Pentru ca Dragostea acopera totul si iarta totul”.
Asta iarasi e ceva foarte normal.Doar noi trebuie sa iubim la bine si la greu, nu?Asta nu o inteleg multi, desi in actul casatoriei este facut un juramant pe baza asta.Oare de ce sunt atatea divorturi? Chiar si intre “pocaiti”.Pentru ca multi dintre cei ce marturisesc ca isi vor urma sotul/sotia la bine si la greu sunt ca pleava, pe care o spulbera vantul ! Sunt ca samanta care cade in locuri stancoase.Sau ca unii care isi zidesc casa pe nisip !
Io zic ca inainte de a putea iubi persoana cu care vei fi una inaintea Domnului, trebuie sa te rogi mult, trebuie sa ai prima data o relatie buna cu Dumnezeu, caci El este DRAGOSTEA.Daca nu esti prieten/a cu Dumnezeu in adevaratul sens al cuvantului, iti va fi greu sa fii prieten/a si cu sotul/sotia ta.Domnul sa ne binecuvinteze pe toti si sa ne lumineze.
Daca am spus ceva gresit, va rog, corectati-ma.Aveti in vedere faptul ca sunt necasatorit…si inca nu mi-am cunoscut nici jumatatea.Spun jumatate, dar poate va fi chiar mai mult de atat.Pentru ca imi doresc o sotie mai pocaita decat mine.E posibil ca eu sa fiu doar un sfert din ceea ce noi devenim “una” in fata Domnului.Sper ca intelegeti ce vreau sa spun cu asta.Nu va ganditi la supunere.
Fiti binecuvantati !
Frumos spus !
Dupa parerea mea ,ca o relatie de prietenie sa mearga bine sau o casnicie trebuie ca in primu rand baiatu sa aiba o relatie buna cu Dumnezeu.1Corinteni 11.3….Daca esti indragostit de omul din lautru acelei persoane o sa fie o relatie reusita zic eu,,dar daca esti indragositit de partea exterioara aceeasta trece…Cand frumusete-a se duce ramane doar caracterul…
Foarte bun articol. Cred ca fiecare tanar ar avea nevoie de acest mesaj.
multumesc,Domnu sa te binecuvinteze!
Am si eu o intrebare pt Eliazar, cineva comenta mai sus (Ligia) dragostea iarta totul acopera totul oare este un lucru bun sa acoperim si sa iertam totul cand cel de linga noi face lucruri neplacute noua si nici intrun caz la dumnezeu de exemplu foloseste internetul pt lucruri murdare nu ma are nic o relatie cu dumnezeu ca si cum nu lar fii cunoscut vreodata ,si multe multe altele . Este normal sa trecem cu vederea azi, miine, peste 3 luni ? imi amintesc de cantarea mai coase mai tese mai canta mai plinge ,mai inca putine pidoabe a stringe asa cumva sunt cuvintele , stiu caci acest legamant este pan la moarte dar ce se intampla cand nu mai este dragoste ,incredere chear ce ne cere noua dumnezeu ?
domnu sa va binecuvinteze pe toti in parte ,
Dragostea ‘eros’ priveste atractia dintre un barbat si o femeie si aceasta a lasato Creatorul de la inceput,cand Adam a recunoscuto pe Eva ca fiind luata ,creata din trupul lui .In cadrul casatoriei dragostea eros este o mare binecuvantare pentru fericire si reproducere.Dar este o dragoste care nu se limiteaza la atractia dintre sexe ci este mareata si minunata .Dragostea din Dumnezeu care iarta totul ,acopera greselile,sufera totul,nu se lauda ,nu se umfla de mandrie,nu se bucura de rau nu cauta folosul sau si aceasta dragoste este nepieritoare si e mult superioara celei firesti pentruca este roada Duhului Sfant este darul lui Dumnezeu.putem sa o primim de la Dumnezeu fiind nascuti din nou si avand relatie spirituala ,personala cu Dumnezeu care este Dragoste.