Doar sufletul meu
Contempla mereu,
La urmele pasilor sai.
Ce dira-au lasat?
Ce vieti au ridicat?
Ce spun in virtutea
Numelui ce l-au purtat?
Sunt plini de regrete?
Ori, pacea-ai gaseste
Sunt plini de speranta?
Cand totul se pierde?
E grea cercetarea
Facuta la urma
Si gandul ca Domnul
Oare ce-are sa spuna?
Dar, totusi, ei urca….
Chiar daca-i stancos,
Finalul conteaza
E…cel mai frumos!!
O! Tata Stapane te rog
Condu-mi pasii mei neincetat
Sa fie de-a pururi si-n veci
Spre Cer, catre Tine-ndreptati!
autor: Luminita Pop
Filed under: eu si Dumnexeu, gand, ganduri, prezenta lui Dumnezeu, sentiment Tagged: | eu si Dumnezeu, gand, pasi, versuri
