Vedem si totusi nu vedem

Capacitatea de a vedea este unul dintre cele mai pretioase lucruri cu care am fost inzestrati. Nu prea suntem constienti de lucrul acesta decat atunci cand poate vedem o persoana care este lipsita de vedere iar pentru 5 secunde spunem: ce bine ca eu pot vedea! Si totusi vedem cu ochii, avem capacitatea aceasta de a vedea si sunt atatea lucruri care ar trebui sa le vedem totusi nu le vedem. Nu me refer la dulapul nostru plin cu haine, nici la modelul de telefon pe care il avem, nici la semnele de circulatie sau altceva de felul acesta.

De ceva timp, s-a starnit in mine “curiozitatea” de a vedea vremurile in care traiesc, tot ce se intapla in jurul meu pe Terra. Vad atata nesiguranta, atatea lucruri care parca au deviat de la mersul lor normal, vad boli, vad razboaie, vad cataclisme, vad lacrimi, vad nedreptate, vad nebunie, vad haos, s.a.m.d. si asta parca nu inseamna nimic pentru omenire. Intr-o zi eram intr-un magazin si langa mine doi cetateni vorbeau despre atatea alarme false legate de sfarsitul lumii iar unul zicea ceva de genu: ”Haha…ce tot vorbesc astia despre sfarsitul lumii ca asa ceva nu va fii”. Masa de oameni sunt oarecum instiintati ca ceva va fi, dar refuza a crede. Nu ma mir de ei, ci mirarea mea este legata de faptul ca noi stim, vedem, auzim, simtitm si nu ne prea intereseaza. In mod normal cand vezi un pericol ca vine spre tine, caut solutii sa ma feresc de el nu e asa?

Orbirea spirituala mai inseamna si a nu vedea ceea ce Dumnezeu vrea sa vedem. Sa faci parte dintr-o familie credincioasa, sa cresti intr-un mediu religios, sa umblii poate la o scoala teologica, sa fi saptamanal la slujbele din biserica pe care o frecventezi si sa nu stim ce vrea Dumnezeu sa vedem, mi se pare dureros. Nu zic asta ca eu as stii totul, dar aluzia mea face referire la dezinteresul de care dam dovada, lucru care este il constat in fiecare zi. Vedem lucruri care ne sclipesc privirea si cu cat vedem asemenea lucruri parca o altfel de orbire ne invaluie ochii. Nu vedem ca pacatul e la culme, nu vedem ceea ce Dumnezeu cere si astepata de la noi, nu vedem ca lumea in care traim se apropie cu pasi mari spre un dezastru, noi parca dormim ca Iona in barca: linistiti si un somn adanc.

Am vrut sa scriu doar cateva ganduri legate de acest subiect pentru ca cu siguranta cunoaste-ti cu totii lucrurile astea. Domnul Isus spunea ca revenirea Lui va fi ca a unui hot in miez de noapte. Hotul, din cate stim, nu prea vine atunci cand noi ne asteptam sa vina ci el vine cand ne asteptam cel mai putin. La fel va fi si revenirea lui Isus, pe neasteptate.

Semnele care vorbesc despre acest lucru sunt scrise si amintite deseori de Dumnezeu dar noi ce facem? Vedem sau nu vrem sa vedem?