M-am întâlnit cu mine

Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator cu o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator”.

Ce situaţie ciudată în acest verset. Dar cât de des ne regăsim şi noi aici. Acest verset este din Matei 18:28, unde Domnul Isus prezintă o situaţie în care un datornic este iertat de stăpânul lui pentru o sumă mare de bani (zece mii de galbeni). La rândul său, acest datornic avea şi el un datornic care îi era dator cu o sută de lei(dinari) . Dacă vrem, putem face diferenţa care era între suma care o datora el stăpânului său şi suma care i-o datora prietenul său. Diferenţa este enormă. Cei o sută de dinari echivalau cu o sumă de şase de mii de ori mai puţini faţă de suma pe care o datora el. C

L-am privit pe acest om şi am zis: ce nedrept este. Defapt omul acesta când s-a întâlnit cu cel care îi datora suma infimă în comparaţie cu datoria lui faţă de stăpânul său, s-a întâlnit cu el însuşi. Şi-a dat adevărata personalitate pe faţă. În situaţii dificile omul se întâlneşte cu el însuşi. Cred că ar trebui să ne întâlnim cât mai des cu noi înşine. Omul acesta nedrept poate nu a mai strând pe nimeni de gât până în clipa aceea. Poate nu a mai reacţionat niciodată atât de agresiv  şi totuşi a facut-o.

Când ne-am intâlnit ultima dată cu noi? Cred ca atunci când a trebuit să ne laudăm. Când facem ceva demn de apreciat, spunem despre noi: ce grozav am fost; cred ca toţi au observat ce am facut; sigur altcineva nu ar fi fost în stare de aşa ceva;…şi lista poate continua.  Programează-ţi o întâlnire cu tine şi vezi defapt care este adevărata ta personalitate. De câte ori nu ai reacţionat ca datornicul acesta? De câte ori cineva te-a tratat cu respect şi tu la rândul tau ai fost respingător? Cineva în clipe grele ţi-a oferit suport iar tu la rândul tău ai uitat să faci la fel. Cu mult mai mult, am uitat dragostea lui Dumnezeu şi am devenit o societate egoistă, lipsită de compasiune sau şi dacă o oferim, aşteptăm aplauzele oamenilor. Uităm că am fost iertaţi li trebuie să iertăm, uităm că am fost ajutaţi şi trebuie să ajutăm, uităm că suntem iubiţi şi trebuie să iubim.

Când ne-am întâlni defapt cu noi înşine ne-am descoperii ceea ce nu ştim despre noi. Nici omul acesta nu ştia poate de ce era în stare, dar a venit o zi în care a aflat. Sper să nu fie la fel şi cu noi. Mai bine stabileşte o zi cât mai repede să te vezi cu tine însuţi.

Ce bine ar fi dacă ne-am privi viaţa ca într-o oglindă! Aşa ne-am întâlnii mai des cu noi, nu doar cu fizicul nostru. Cred că am avea multe de retuşat. Dumnezeu să ne ajute!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s