Legile lui Dumnezeu de pe Sinai

Este de remarcat faptul că oprirea poporului Israel în drumul spre ţara promisă, la muntele Sinai are un scop bine marcat. Poporul legământului lui Dumnezeu devine naţiune în decurs de mai puţin de un an. Organizarea naţiunii lui Israel, s-a făcut atât prin darea Decalogului cât şi prin legile unei vieţi sfinte, construirea Tabernacolului, organizarea preoţiei, instituirea jertfelor şi respectarea sărbătorilor, prin toate acestea poporul putând slujii Domnului. Sinaiul a fost locul izbăvirii naţiunii, chemarea la sfinţenie. După timpul ordonat de Dumnezeu pentru sfinţirea poporului pentru a putea asculta glasul divin, aceştia au primit şi acceptat condiţiile legământului, stropind cu sânge altarul pentru pecetluirea legământului. Ascultarea era condiţia păstrării legământului dintre naţiune şi Dumnezeu. [1] Legile morale erau permanente, dar unele legi civile şi ceremoniale erau temporale. Legea pentru sacrificiul animalelor pentru procurarea hranei a fost suspendată odată cu ajungerea în Canaan.

Moise a urmat poruncile date de Dumnezeu, construind Sanctuarul, un „cort al întâlnirii” care a fost ridicat în afara taberei. Acesta era poruncit de Dumnezeu pentru ca prezenţa divină sa fie acolo in mijlocul lor (Exod 25:8). Preoţia a fost reprezentată de alesul lui Dumnezeu, Aaron, care era marele preot pentru perioada şederii naţiunii în pustie. Aaron avea pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar ca ajutoare. Sfinţenia lor era caracterizată prin îmbrăcămintea care trebuiau să o poarte, marele preot diferenţiindu-se prin purtarea unui efod, un pieptar şi o mitră. Jertfele aveau un rol important care a fost revelat de Dumnezeu pe Sinai lui Moise. Se poate vorbi de patru tipuri de jertfe: arderea de tot, jertfa de pace, jertfa de ispăşire pentru păcat şi jertfa pentru vină sau fărădelege. Sărbătorile aminteau naţiunii lui Israel faptul că era poporul sfânt a lui Dumnezeu. Aici vorbim despre Sabat, sărbătoarea cea mai importantă şi cea mai frecventă. Ziua Sabatului era ziua în care pe masa din locul Locul Sfânt erau aşezate douăsprezece pâini (Levitic 24:5-8). Apoi vorbim de sărbătoarea Lunii noi şi Praznicul Trâmbiţelor, care era serbată prin arderi de tot şi jertfe de ispăşire. Acesta era începutul anului civil. Anul sabatic era strâns legat de Sabat dar a intrat în vigoare numai odată cu păşirea pe  teritoriul Canaanului.

Anul Jubileului, sau Anul veseliei, sărbătorit printr-un an de libertate atât a sclavilor, membrilor familiei cât şi al pământului. Paştele şi Sărbătoarea Azimilor care aminteşte israeliţilor despre miraculoasa scoaterii de către Dumnezeu a naţiunii israel din robia egipteană. Praznicul Săptămânilor şi Sărbătoarea Azimilor erau sărbătorite la începutul recoltării orzului. Praznicul  Corturilor marca sfârşitul recoltelor, iar poporul locuia în corturi. Ziua Ispăşirii, o altă sărbătoare care era cea mai solemnă sărbătoare a întregului an. Principalul scop era de a face ispăşiri, marele preot întrând în sanctuar pentru aducerea jertfelor. [2]

Aşadar naţiunea lui israel începea să devină un popor diferit iar în anumite aspecte din punct de vedere spiritual erau înaintea epocii lor. Dar cu toate acestea totuşi erau încă primitivi raportat la standardele societăţii din 1250 î.e.n. Dar cu toate acestea, poporul Israel a fost primul popor care aplică în mod sistematic gândirea raţională în ceea ce privesc problemele religioase.

Aici ne putem referi cel mai exact la un element central care a stat la baza credinţei iudaice, căci monoteismul în sine este o aplicare a sistemului raţional. Acceptând această idee ei au început să deducă în mod corect faptul că Dumnezeu nu putea aparţine lumii terestre, cum era în cazul zeilor. În urma revelaţiei şi a acestor accepte, poporul ajunsese să atribuie lui Dumnezeu o putere şi o distanţă mult mai mari decât o făcea orice altă religie. [3]


[1] Samuel J. Schultz, Privire de Ansamblu asupra Vechiului Testament, Imprimeria Europontic, Cluj, 1998, p.69-71

[2] Samuel J. Schultz, idem, p.73-88

[3] Paul Johnson, O Istorie a evreilor, Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, p.41-42

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s