Întrebări fără răspuns

Îmi aduc aminte de zilele copilăriei mele când îi priveam pe cei mari care aveau atâtea probleme şi chiar nu îi înţelegeam dece. Ziceam atunci că niciodată eu nu o să am parte de asemenea clipe când să fiu pur şi simpli învăluit de tot felul de probleme şi problemuţe. Creşteam şi eu odată cu ceilalţi şi m-am trezit parcă dintr-o dată copleşit de acea stare despre care spuneam odinioară că nu o voi întâlni. În general, prefer să abordez cu o notă optimistă lucrurile.

Stau deseori şi privesc viaţa „la rece” încercând adesea să dau dreptate uneori omului şi uneori lui Dumnezeu. Cu asta nu vreau să zic că eu am inventat gaura la macaroană, însă sunt momente în viaţa mea sau a persoanelor cu care stau de vorbă şi îmi spun: „chiar nu înţeleg dece se petrece cutare lucru în viaţa mea”.  Alţii mai adaugăm: „Domnul ştie dece”. Totuşi, de fiecare dată confruntându-mă cu asemenea situaţii, nu pot să nu consult Biblia. De fiecare dată vrem să avem noi dreptate iar gândul nostru să fie acceptat de Dumnezeu. Totuşi, consider că adevărata înţelepciune şi maturitate a unui om este de a accepta că absolut toate lucrurile sunt controlate de Dumnezeu. Avraam, Şadrac, Meşac, Abed-Nego, David, Iov, Isus, şi mulţi alţi protagonişti ai Scripturii acceptă asta. Aceştia practică şi acceptă în viaţa lor suveranitatea divină. Chiar dacă unii dintre ei şi-au pus întrebarea: de ce Doamne?, mai presus de întrebarea asta au dat dovada dependenţei totale de Preaiubitul lor, Dumnezeu.

Deseori nu înţelegem de ce anumite evenimente, situaţii, zile, lucruri, nu decurg aşa cum gândim noi că ar fi cel mai bine. Măreaţa dovadă a aparţinerii noastre firii dumnezeieşti se face dovedită prin ignorarea propriilor idei în favoarea planului divin. Când sunt convins că vreau ca voia lui Dumnezeu să fie în viaţa mea, întrebările de tipul „de ce?” vor fi înlocuite cu „ce vrei Doamne să mă înveţi?”.

Şi revenind la ideea centrală, întotdeauna când credeam că am dreptate, defapt falimentam! Dumnezeu întotdeauna mă învăţa sau mai bine zis îmi readucea aminte că viaţa e un dar, iar ceea ce e cel mai bine pentru mine depinde în totalitate de voia Lui pentru mine. Există întrebări fără răspuns?…cred că nu. Ceea ce numim noi „fără răspuns” e defapt neacceptarea răspunsului pe care îl primim de la Dumnezeu. Spunea cineva că Dumnezeu întotdeauna răspunde şi are pentru noi trei răspunsuri: DA; NU; MAI AŞTEAPTĂ.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s