MIŞCAREA AFRICANĂ (din seria:mişcări premergătoare penticostalismului)

Răspândirea învăţăturilor lui Wesley privind ce-a de-a doua binecuvântare, s-au răspândit şi în bisericile negrilor metodişti formându-se Biserica Metodistă Episcopală Africană în Philadelphia în anul 1787, fondatorul fiind Richard Allen. Vorbim şi despre Biserica Metodistă Episcopală Africană din Zion, care a fost fondată de James Varick în New York City, ambele rămânând loiale învăţăturii wesleyene tradiţionale în ceea ce priveşte sfinţirea totală.[1]

Richard Allen (1760-1831) este fondatorul Bisericii Episcopale Metodiste Africane. Făcea parte dintr-o familie de sclavi, mama lui şi trei dintre fraţi fiind vânduţi şi neaflându-se nimic despre ei. Având inima frântă de durere din cauza suferinţelor prin care trecea şi ascultând una din predicile renumitului predicator metodist Freebord Garrison şi-a dat seama că deşi era „lipsit, nenorocit şi ruinat, fără mila lui Dumnezeu eram pierdut”. L-a căutat pe Dumnezeu zi şi noapte, viaţa lui fiind schimbată. Fiind un om nou, a dovedit un comportament care a atras atenţia celor ce-l persecutau ajungând să fie eliberat de stăpânul său. S-a implicat în răspândirea cauzei metodiştilor, devenind un predicator ordinat, predicând Evanghelia albilor şi negrilor din New York şi Carolina de Sud.

Vestea despre el s-a răspândit printre toţi liderii metodişti, inclusiv şi lui Francis Asbury, primul episcop al Bisericii Metodiste din America. Allen este numit ca pastor asistent în Philadelphia, slujind o biserică mixtă rasial din Biserica Metodistă St. George. Înfiinţează împreună cu un prieten Societatea Africană Liberă pentru a oferi părtăşie şi ajutorare africanilor liberi şi urmaşilor lor. Datorită unor discuţii legate de diferenţele rasiale, provocate de o persoană din comitet, Allen a decis să înfiinţeze propria adunare, strângând un grup de zece  metodişti de culoare şi în înfiinţând Biserica Episcopală Metodistă Africană Betel. El a luat această decizie ca răspuns faţă de rasismul provocat de albi, deşi în 1790 majoritatea metodiştilor albi erau în favoarea emancipării, nu îi respectau pe negrii ca fiind egali şi nu dădeau voie afro-americanilor să folosească cimitirele comunităţii să-şi îngroape morţii.

Allen a înfiinţat prima şcoală de zi cu şaizeci de copii în 1795 iar în 1804 a fondat „Society of Free People of Color for Promoting the Instruction and School Education of Children of African Descent” (Societatea oamenilor de culoare liberi pentru promovarea instruirii şi educaţiei şcolare pentru copii cu descendenţă africană).[2]

În anul 1877 mişcarea de sfinţire a cuprins Biserica Metodistă Episcopală Africană, ceea ce a dus la o trezire spirituală în Biserica Bethel din Philadelphia, care este numită biserica-mamă a mişcării. Luând amploare, timp de mai mulţi ani întâlnirile pentru sfinţire şi trezirile spirituală ţineau câte o zi întreagă. Acest tip de adunări s-au ţinut timp de mai mulţi ani pe întreg teritoriu american în bisericile negrilor, conduse de lideri ca: Jabez Campbell, Benjamin Tanner, Levi Coppin, Henry Fisher şi William E. Fuller. Mişcarea de sfinţire a avut o răspândire foarte rapidă în Marea Britanie, Europa, Asia, Africa şi India prin oameni devotaţi sfinţirii.[3]


[1] Ibidem, p.28

[2] Gene Fedele, op.cit., p.234-235

[3] Vinson Synan şi Valeriu Andreiescu, op.cit., p.28

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s