Cum îl vezi pe Dumnezeu?

Îmi aduc aminte o povestire despre o fetiţă care era nelipsită de la şcoala duminicală. Într-o duminică, fetiţa aceasta era extrem de atentă la un desen pe care tocmai îl făcea pe o foaie. După cateva momente, una dintre educatoare s-a apropiat de fetiţă şi a întrebat-o: „Ce desenezi acolo?” Fetiţa, fără nici o ezitare îi răspunde: „Îl desenez pe Dumnezeu!”

M-am gândit atunci că la fel suntem şi noi, ca fetiţa aceea. Fiecare om defapt îl creonează pe Dumnezeu, dar fiecare cum îl vede. Diferenţa este că Dumnezeu, în persoana lui, nu este cum şi-l imaginează oricine. El nu este doar un Dumnezeu plin de dragoste, de compasiune faţă de zilele în care noi trecem prin probleme sau altceva de genul acesta. Biblia, care este „scrisoarea” de dragoste a lui Dumnezeu, inspirată de Duhul Sfânt, Îl descrie pe Dumnezeu în toată Slava Sa. Pe Dumnezeu, ochiul uman, ochiul de carne nu îl poate vedea. Cei mai mulţi dintre noi avem tendinţa de a-l folosi pe Dumnezeu numai când nu mai avem noi soluţii sau când suntem grav bolnavi sau când suntem depăşiţi de situaţii.

Toţi îl „desenăm” pe Dumnezeu dar nu pe o foaie de hîrtie. Relaţia pe care o avem cu Dumnezeu spune totul despre felul în care îl vedem pe El. În Fapte 3.16, Petru spune mulţimii adunate să îl asculte următoarele: „Prin credinţa în Numele lui Isus, s-a săvârşit minunea aceasta(parafrazarea îmi aparţine)”. Cea mai corectă viziune a ceea ce este Dumnezeu va fi realizată atunci când relaţia mea cu El este una curată. Când am credinţă în Dumnezeu, voi putea sa-l „creionez” cel mai corect.

Prorocul Ilie l-a descris pe Dumnezeu astfel: „Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta ca Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre Tine” (1 Împ 18.36-37).

Împăratul David, relatează multe lucruri extraordinar de frumoase despre Dumnezeu prin care îi recunoaşte neprihănirea, suveranitatea, transcendenţa lui Dumnezeu spunînd: „Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea” (Psalmii 115.3), despre dependenţa lui faţă de Dumnezeu: „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră…” (Psalmii 124.1), despre faptu că Dumnezeu ascultă rugăciunile şi iartă păcatele celor ce caută voia Lui (Psalmii 65), etc.

Tinerii duşi în robie, acolo departe de casă, nu au uitat de Dumnezeu. Pentru ei, Dumnezeu era mai scump decât vieţile lor. Toată încrederea lor era nu în împăratul care le statea înainte, ci în Dumnezeu care deţinea toată puterea. Ei au zis împăratului: „Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom ănchina chipului de aur, pe care l-ai înălţat„.(Daniel 3.17-18)

Apostolul Pavel vorbeşte o realitate de care fiecare beneficiem, dar nu o preţuim. El spune: „Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre…Dar Dumnezeu,care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos prin har suntem mântuiţi.”(Efeseni 2.1,4-5).

Prorocul Isaia a văzut slava Domnului iar viaţa lui a fost marcată. Din acel moment a văzut starea de păcat din popor şi natura păcătoasă în care era, exclamând: „Vai de mine!Sunt pierdut…” (Isaia 6)

Exemplele oamenilor care au trăit cu Dumnezeu sunt multe. Sunt şi altele care ne vorbesc despre oameni care au văzut altfel pe Dumnezeu. Anania şi Safira, au murit pe loc pentru că au minţit pe oamenii lui Dumnezeu sau mai bine zis, pe însuşi Dumnezeu (Fapte 5).

Fiecare dintre noi spunem direct sau indirect ceva despre Dumnezeu dar nu putem spune sau arăta altceva decât ceea ce experimentăm noi cu El. Dacă pentru tine Dumnezeu este totul, atunci tu vei dori şi vei alege să fii dependent(ă) de El şi să împlineşti toată voia Lui. Dacă pentru tine Dumnezeu nu este totul, atunci este evident că îi vei da atenţie numai cînd nu mai poţi să te descurci singur(ă), iar lucrul acesta se va simţii în vorbele tale, vocabularul tău, îmbrăcămintea ta, expresia feţei tale, şi absolut tot ce ţine de tine.

Cum îl vezi pe Dumnezeu? A rămas în mintea ta doar imaginea de pe marginea drumului care înfăţişează chipul Lui rănit si slăbit care are nevoie de ajutorul şi mila ta? A rămas doar imaginea unei biserici pe care o vizitezi din când în când pentru a te „întâlnii” cu El? A rămas doar la un bănuţ pe care îl dai unui cerşetor, pentru a te consola că eşti milos? Exemplele de genul le ştim fiecare dintre noi însă totuşi, să nu ne înşelăm singuri. Dumnezeu nu rămîne doar la cît putem noi gîndi despre el. Dumnezeu e totul!

Reclame

Un gând despre „Cum îl vezi pe Dumnezeu?”

  1. Frumos si adevarat ai scris…Dumnezeu sa ne ajute sa ne pocaim in fiecare zi, dupa cum spunea Richard Wurmbrand:
    „Nu as vrea sa fiu pocait toata viata, pare prea mult si prea greu.As vrea sa fiu pocait numai 24 de ore in fiecare zi” si sa fim dependenti de El.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s