Azi nu?

Perseverența spirituală e o luptă lăuntrică permanentă. Perseverăm din inerție, perseverăm din dorință, perseverăm pentru că este necesar, perseverăm pentru că asta ne caracterizează ca și copii ai lui Dumnezeu. Ceea ce e important este să perseverăm la o intensitate maximă pentru că e o luptă. Poate nu toți văd așa.

În viață ne luptăm pentru atât de multe scopuri: salar, job, casa, mașina, etc. Ele nu vin de la sine ci sunt rezultatul unei zbateri, ale unei lupte pentru ceva mai bun. Uneori obosim, alteori ne rănim dar ne ridicăm și mergem înainte.

Continuă lectura „Azi nu?”

neLINIȘTEA inimii

Stresul, îngrijorările, frământările provoacă multe probleme oamenilor, familiilor, societății. Este atât de important dar în același timp atât de benefic să avem inimile liniștite. Sunt multe aspecte care aduc neliniște dar există și soluții pentru liniștea inimii iar acestea sunt necesare pentru fiecare dintre noi. Inima liniștită conferă sănătate psihică și fizică.

Stăpânirea de sine este unul din factorii care ajuta la liniștea inimii. Biblia ne cheamă să fim fermi chiar și în situații tulburi. “Nu vă îngrijorați…”(Filipeni 4:6).

Continuă lectura „neLINIȘTEA inimii”

Încrederea are ochi?

Când avem parte de o făgăduință rostită de Dumnezeu dorim să vedem împlinirea ei. Cineva spunea că Avraam a crezut făgăduințele lui Dumnezeu pentru el dar nu le-a văzut cât timp a trăit pe pământ. Noi cum reacționăm când Dumnezeu ne spune să credem făgăduința și chiar ne-ar cere să ieșim din confortul nostru pentru ceva făgăduit? Reacțiile ar fi împărțite bănuiesc. Unii nu am face nimic, alții s-ar gândi bine iar alții ar face exact ce le cere Dumnezeu. Rezultatele ar fi total diferite, eu așa ma gândesc.

Când alegi să crezi pe Dumnezeu la modul real, tot ceea ce ești tu va dispărea, se va evapora, vei fii exclusiv un om care depinde total de Dumnezeu. Vei fii un om în mâna Lui. De ce? Pentru că nu vei vedea ci doar vei crede și te vei încrede în Dumnezeu. Cred că aceasta e una dintre cele mai grele situații. Spun asta deoarece suntem construiți să ne încredem doar în ce vedem, ceea ce știm ca produce siguranță și stabilitate.

Continuă lectura „Încrederea are ochi?”

Sunt în ultimul vagon

Recent am citit o foarte scurtă ilustrație primită de la un slujitor. Doresc să împărtășesc cu voi acest gând care transmite grija, însoțirea și protecția pe care Dumnezeu ca Tată ne-o transmite zi de zi.
“În fiecare an, vara, mama și tata își duceau fiul cu trenul la casa bunicii. Apoi se întorceau acasă cu același tren a doua zi.
Băiatul, când a crescut, le-a spus părinților:Sunt mai mare, ce spuneți dacă anul acesta încerc să merg singur la bunica?
După o scurtă discuție, părinții au fost de acord. Acolo, stăteau pe peronul gării, făcând cu mâna, dând ultimele recomandări de la fereastră, în timp ce el continua să repete:

Continuă lectura „Sunt în ultimul vagon”

Biserica, un semn al speranței pentru lume

Când vorbim despre Biserică trebuie neaparat să începem de la adevărul suprem: Biserica este a lui Dumnezeu. Orice creştin cunoaşte că biserica este „biserica lui Hristos”, îi aparţine, este biserica „Lui” – ceea ce înseamnă că nu poate fi biserica „mea” sau biserica „noastră”.

Interesat de observat este faptul că Isus nu le-a spus aproape nimic ucenicilor despre biserică. De fapt Isus menţionează cuvântul Biserică doar de două ori în învăţăturile lui în Matei 16:18 şi 18:17. Totuși multe din învăţăturile Lui sunt referitoare la Biserică deşi El nu se referă la biserică ca nume. Matei 16:18 continuă faimoasa promisiune a lui Isus prin care afirmă că îşi va zidi biserica pe stânca mărturisită de Petru şi anume că El este Hristosul, Fiul Dumnezeului veşnic, aşteptatul Mesia, Dumnezeul viu şi lucrător coborât în lume într-o singură persoană.

Continuă lectura „Biserica, un semn al speranței pentru lume”

„Şi ochii frumoşi pot privi urât”

Am citi acest citat undeva şi m-am gândit mult la el. E atât de adevărat!! Tendinţa noastră este de a privi la om şi a-l cataloga în funcţie de cum arată. Adesea însă, aparenţele înşală. Ce dezamagiţi ramânem atunci când un om pe care spunem că îl cunoaştem, ne dezamageşte.

Inevitabil avem tendinţa de a ne izola. În spatele ochilor este Continuă lectura „„Şi ochii frumoşi pot privi urât””